Despre credintă

     Intr-un sat dintr-o zonă deluroasă, un pocăit era la întors de fân, iar un om laudăros şi mândru vine la creştin şi i se adresează:

Omul: Măi pocăitule, vezi tu mă pădurea aia deasă şi cu copacii aceia înalţi şi groşi care se vede dincolo de poiana asta?

Credinciosul: Da măi omule, o vad….

Omul: Pocăitule, acum aceea pădure este acum a mea, azi am cumpărat-o. Zise omul cu o mare mândrie.

Credinciosul: Dar vezi tu omule cerul de deasupra pădurii tale?

Omul:Da…

Credinciosul:Acela este al meu.

Morala:

Dumnezeu să ne ajute să ne punem încrederea în Domnul şi să ne gândim mai mult la lucrurile din cer nu la cele de pe pământ. Amin

This entry was posted in Credinta and tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *