Picnicul țestoaselor

   O familie de țestoase a plecat la picnic, astfel au plecat la drum în căutarea unui loc potrivit. În al doilea an de călătorie, în sfârșit, l-au găsit. Timp de șase luni au curățat locul, apoi au despachetat coșul cu mâncare și au aranjat masa. După ce au făcut toate acestea au descoperit că uitaseră sarea. Un picnic fără sare ar fi fost un dezastru, au concluzionat cu toții.

După o lungă discuție, cel mai tânăr dintre copiii familiei de țestoase a fost ales să se întoarcă acasă după sare. Neavând încotro, a acceptat să meargă după sare dar cu o condiție: nimeni să nu mănânce până când nu se va întoarce și el. Familia a fost de acord, așa că țestoasa a luat-o la drum.

Au trecut trei ani și țestoasa nu se întoarse încă; cinci ani, șase ani, iar în al șaptelea an de absență, cea mai vârstnică dintre țestoase nu a mai putut răbda foamea. Astfel a anunțat că va începe să mănânce și și-a desfăcut un sandwich. În acel moment, țestoasa trimisă după sare a scos repede capul de după un copac și a început să strige:

– Vedeți! Știam eu că nu veți aștepta! Acum nu mă mai duc după sare!

Morala:

De multe ori noi, in plan spiritual suntem la fel ca si acel copil de testoasa care a fost trimis dupa sare, nu avem credinta si ne pitim dupa copac, adica atunci cand domnul ne trimite sa facem ceva pentru lucrarea lui, din start suntem necredinciosi, iar cu o astfel de atitudine respectiva lucrare se va distruge.

sursa imafine:http://www.util21.ro

Ilustrații fierbinți, Wayne Rice.

This entry was posted in Necredinta and tagged , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *