Barcelona 1992

atletOlimpiada de la Barcelona din 1992 a oferit unul dintre cele mai incredibile momente sportive.

Britanicul Derek Redmond  alerga în cursa vieții sale, să câștige medalia de aur în cursa de 400 de metri. În timp ce lua turnanta vedea deja linia de sosire care îl aștepta. Dintr-o dată a simțit o durere acută în partea superioară a piciorului, lăsându-se astfel, de durere, cu fața la pământ pe pistă.

Așa cum putea, schiopătând, a luat-o din nou la fugă, într-o încercare nebunească de a termina cursa. Când s-a apropiat de ultima linie dreaptă, un bărbat îmbrăcat cu un tricou alb a trecut din tribune, printre agenții de pază și a fugit la Redmond ca să îl strângă în brațe. Era Jim Redmond, tatăl lui Derek.

Luptându-se să reziste, capul lui Derek se odihnea din când în când pe umărul tatălui său. Au rămas pe culoar până la sfârșit, în aplauzele mulțimii care se ridicase deja în picioare, plină de admirație, iar, unii dintre ei cu lacrimi în ochi.

Derek nu a plecat de acolo cu medalia de aur, dar a plecat cu o amintire incredibilă, a unui tată care a declarat:

”Împreună am început această carieră, cred că trebuie să o sfârșim împreună!”

Morala:

Termină-ți cursa! Daca ai inceput cursa impreuna cu Isus da-ti toata silinta sa o termini tot cu El si sfarsitul va fi glorios.

sursa imagine:www.revbickers.blogspot.com

This entry was posted in Motivatie, Perseverenta, Suferinta and tagged , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *