Piatra cea mare

Un băiețel își petrecea duminica jucându-se în nisip. Avea o ladă mare de nisip în care își adusese cu el mașinuțele, camioanele, o găletuță și o lopățică de plastic roșie.

În procesul de ”construire” al drumurilor și tunelurilor, el a descoperit o piatră mare chiar în mijlocul lăzii. Băiețelul a început să sape în jurul ei, până i-a dat de capăt. Cu mare greutate, a împins-o și a tras-o prin nisipul din cutie, folosindu-și picioarele și mâinile. Când a ajuns la marginea lăzii, a descoperit că nu o poate rostogoli peste margine.

Hotărât, băiatul a încercat să o împingă, să o rostogolească, a încercat tot ce știa și putea; dar, de fiecare dată, pe când credea că a făcut progres, piatra se rostogolea din nou în cutie. Băiețelul s-a luptat cu piatra, dar singura sa recompensă era o piatră care se rostogolea înapoi, lovindu-i, de fiecare dată, degețelele. În final, a izbucnit în plâns.

În tot acest timp, tatăl copilului privea, din cameră, la frământarea de afară. În momentul în care lacrimile au început să i se prelingă pe obraz, o umbră imensă l-a acoperit pe copil și lada de nisip. Era tatăl lui. Blând, dar hotărât, el a spus:

– Fiule, de ce nu te-ai folosit de toată puterea pe care o aveai la îndemână?

Învins, băiatul a șoptit:

– Dar, am folosit-o, tati, am folosit-o! M-am folosit de toată puterea mea!

– Nu fiule, l-a corectat tatăl cu blândețe. Nu te-ai folosit de toată puterea ce o aveai la îndemână, ci doar de cea pe care o aveai tu însuți. De ce nu m-ai chemat pe mine?

– Și cu aceasta, tatăl s-a aplecat, a ridicat piatra și a scos-o din cutie.

Morala:

Si noi avem putere in Dumnezeu dar de multe ori ne bazam pe noi insine fara sa ii cerem ajutorul.

Ilustrații fierbinți, Wayne Rice.

This entry was posted in Dumnezeu and tagged . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *