Cu inima şi braţele şi glasul

Martin Rinkert a fost pastor în orăşelul german Eilenburg, în urmă cu mai bine de 350 de ani. Era fiul unui arămar sărac, însă, cumva, Martin a reuşit să dobândească o educaţie. În anul 1617, i-a fost oferit slujba de arhidiacon în parohia în care se născuse. Un an mai târziu avea să izbucnească Războiul de 30 de ani. În 1637, o molimă de proporţii ce măturase continentul a lovit şi Eilenburgul. Oamenii mureau câte 50 în fiecare zi şi cel chemat să îi îngroape pe cei mai mulţi a fost Martin Rinkert. În total, au pierit mai mult de 8000 de oameni, printre care şi soţia lui Martin. Martin a fost slobozit din truda lui la 11 după aceea, la numai un an după încheierea războiului. Lucrarea lui a acoperit o perioadă de 32 de ani, toţi în afară de primul şi ultimul apăsaţi de marele conflict în care a fost prins şi oraşul lui. Împrejurări dificile pentru a fi recunoscător. Însă Martin a reuşit. Iată ce scria el:

Mulţumiri aducem Dumnezeului nostru

Cu inima şi braţele şi glasul

Pentru lucrurile minunate pe care le-a făcut

Şi în care lumea Lui se bucură.

Este nevoie de un spirit mare ca să treci prin aşa greutăţi şi, totuşi, să îţi exprimi recunoştinţa.

Morala:

Cat de bine este sa il ai pe Dumnezeu de partea ta atunci cand treci prin necazuri. Mai este Dumnezeu cu noi?

This entry was posted in Credinta, Dumnezeu, Evanghelizare, Incurajare, Tineri and tagged , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *