Gemetele pustiului

DesertUn explorator povestea despre prima sa trecere printr-un pustiu din Somalia. „Era o noapte foarte înstelată. Auzeam un zgomot abia perceptibil asemănându-se cu un sus-pin. Intrigat, am ascultat mai atent. Oare era numai vântul care trecea prin dunele de nisip? Ghidul îmi spuse atunci: «Ascultă pus-tiul. Auzi cum plânge? Îi este sete, el geme, pentru că ar vrea să fie o păşune verde, o câmpie roditoare.»“

Morala:

   Acest pustiu gemând, care ar vrea să în-verzească şi să înflorească, ne face să ne gândim la acele mulţimi care rătăcesc, însetate după fericire, în întuneric moral; la acele multe inimi rănite, care suspină după vindecare şi pace. Auzim oare această plân-gere a „pustiului“, aceste şoapte ale nemul-ţumirilor oamenilor de orice vârstă care simt golul existenţei lor, care simt nevoia de altceva şi suspină: „Mi-e sete de fericire, de iertare, de pace“? Unul singur poate să stâmpere setea de fericire, de pace: ISUS HRISTOS. El spune că oricine „va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete“ (Ioan 4.14). Simţim această sete du-pă apa vieţii? Dacă o dorim, să ne apropiem de Mântuitorul! La Hristos, numai la El este izvorul apei vieţii. Fără El, viaţa noastră este un pustiu care însetează.

This entry was posted in Diavol, Evanghelizare, Slujire, Tineri and tagged , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *