De la negustor de sclavi la predicator

John_Newton_ACW_-_Brady-HandyJohn Newton (1725-1807) iubea marea. Deja de la vârsta de 11 ani s-a angajat pe vaporul tatălui său şi s-a înfundat tot mai adânc în răzvrătire, controverse şi desfrâu, care şi-au găsit sfârşitul pentru un timp într-o şedere la închisoare. La vârsta de 23 de ani a preluat conducerea unui vapor de sclavi.

Dar 21 martie 1748 a devenit punctul de cotitură în viaţa sa. În acea zi, vaporul lui Newton se afla în mijlocul unei furtuni puternice de primăvară în faţa coastei irlandeze. Vaporul era ameninţat să se sfărâme de valurile mari, când Newton a strigat deznădăjduit: Dumnezeu să se îndure de noi!, dar a adăugat în aceeaşi clipă: Dar ce har mai poate fi pentru unul ca mine? Ca printr-o minune, furtuna

s-a potolit şi vaporul a ajuns cu bine în port. Newton a renunţat la scurt timp după aceea la vapor şi comerţul cu sclavi şi a găsit harul care iartă totul. În anii care au urmat a slujit lui Dumnezeu şi a compus nenumărate poezii, dintre care cea mai cunoscută este: Ce har slăvit. În această cântare, Newton descrie propria lui viaţă, care a fost scoasă din adâncuri prin harul măreţ al lui Dumnezeu:

Ce har slăvit! A mântuit

Ca min’ un păcătos.

Pierdut eram, dar m-a găsit,

De moarte m-a scăpat.

This entry was posted in Evanghelizare, Mantuire and tagged , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *