Îndemn la rugăciune

zi-speciala-post-rugaciunePe un vas al flotei engleze se găsea un ofițer, prințul Arthur, viitorul rege al țării. În fiecare dimineață, un marinar trebuia să-i aducă scrisorile personale. Consemnul dat pentru acest serviciu era foarte precis: marinarul trebuia să bată la ușa cabinei și să aștepte; dacă nu răspundea nimeni, atunci trebuia să bată din nou la ușa cabinei și să aștepte; dacă nu răspundea nimeni, atunci trebuia să bată din nou și să intre, așteptând în tăcere ordinele superiorului, dacă acesta era ocupat.

Într-o dimineață, ca de obicei, marinarul bătu la ușa ofițerului și

așteptă. Niciun răspuns. Bătu a treia oară și intră. Prințul, stând pe genunchi, se ruga. Marinarul, surprins, era foarte atent și aștepta într-o tăcere plină de respect. Când prințul și-a terminat rugăciunea, s-a ridicat și, punându-și cu căldură mâinile pe umerii subordonatului său, îi spuse: „Dacă ți se va mai întâmpla vreodată să mă găsești pe genunchi, să știi că întotdeauna este loc și pentru dumneata, alături de mine!“.

This entry was posted in Credinta, Rugaciune and tagged , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *