Calugarul la manastire

Se spune că un călugăr s-a dus la o mănăstire și a depus jurământul tăcerii. O dată pe an, el era invitat să se înfățișeze înaintea unui abate și i se dădea voie să spună ceva. După primul an, când a fost întrebat ce are de spus, și el a răspuns: „Patul este prea tare!” La sfârșitul celui de-al doilea an,

când i s-a adresat aceeași întrebare, el a răspuns: „Încăperea este prea mică”. La sfârșitul celui de-al treilea an, când a fost întrebat, el a răspuns: „Mâncarea este groaznică. Renunț!” În acel moment, abatele a zâmbit ușurat și a spus: „Slavă Domnului! Pentru că nu ai făcut altceva decât să te plângi de când ai venit aici”! Ai înțeles?  Chiar dacă te-ai duce la mănăstire, tot ar trebui să ai de-a face cu oameni dificili! Așadar, ce poți face? Învață de la fermier. El pune sămânța, smulge buruienile și sapă, știind că recolta va veni, în cele din urmă, dacă face cu răbdare aceste lucruri. E unul din motivele pentru care Iacov scrie: „Ştiţi bine lucrul acesta, prea iubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie; căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu.” (Iacov 1:19-20) Nu există scurtături. Singura modalitate prin care poți avea o relație bună este să lucrezi la asta și să ai răbdare. Astfel, Dumnezeu va binecuvânta acea relație.

 

sursa imagine : https://actualidad.rt.com

This entry was posted in Dumnezeu, Necredinta and tagged , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *