Ascultarea

Ducele de Wellington, care l-a înfrânt pe Napoleon, era odată cu mai mulți prieteni la vânătoare. Au ajuns la poarta unei țarini, unde stătea de pază un băiat.

— Deschide poarta, băiatule, a strigat ducele.

— N-o deschid, a răspuns băiatul, tata mi-a poruncit să nu deschid nimănui.

— Eu sunt ducele de Wellington și nu

îngădui nimănui să mi se împotrivească, a zis ducele cu asprime.

Băiatul l-a salutat atunci cu respect.

— Acum vrei să deschizi? a întrebat ducele.

— Nu, a răspuns băiatul din nou. Marele duce nu va vrea, ca un sărman băiat ca mine să fie neascultător față de tatăl său.

Wellington i-a întins băiatului mâna și a zis celor ce-l însoțeau:

— Ne întoarcem, domnilor. Dacă aș avea o mie de băieți ca acesta, aș cuceri lumea.

Suntem noi ascultători în totul de Domnul și Mântuitorul nostru? Oamenii ascultători au experimentat puterea lui Dumnezeu prin ascultare. Ascultarea este frumoasă, minunată în familie, în biserică și oriunde este nevoie de ascultare. Fie ca Dumnezeu să ne binecuvânteze să învățăm că ascultarea face mai mult decât jertfele.

 

sursa ilustratie: www.gbv.ro

sursa imagine: www.romaniatv.net

This entry was posted in Credinta, Dumnezeu, Evanghelizare, Motivatie, Tineri and tagged , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *