Intr-un sat dintr-o zonă deluroasă, un pocăit era la întors de fân, iar un om laudăros şi mândru vine la creştin şi i se adresează:
Omul: Măi pocăitule, vezi tu mă pădurea aia deasă şi cu copacii aceia înalţi şi groşi care se vede dincolo de poiana asta?
Credinciosul: Da măi omule, o vad….
Omul: Pocăitule, acum aceea pădure este acum a mea, azi am cumpărat-o. Zise omul cu o mare mândrie.
Credinciosul: Dar vezi tu omule cerul de deasupra pădurii tale?
Omul:Da…
Credinciosul:Acela este al meu.
Morala:
Dumnezeu să ne ajute să ne punem încrederea în Domnul şi să ne gândim mai mult la lucrurile din cer nu la cele de pe pământ. Amin
