Mandrie de broscoi

      E vorba despre doua rate si un broscoi. Toti trei: prieteni. Discutau, se jucau si inotau mereu impreuna pe langa balta.

Intr-o vara insa, balta a secat si s-au gandit sa caute alta. Era usor pentru ratuste, greu pentru broscoi Ele puteau sa zboare, el nu. Au gasit totusi o solutie: o crenguta de care broscoiul sa se agate cu gura, iar cele doua ratuste sa o tina de capete in timp ce vor zbura. Planul a mers bine, atat de bine, incat un taran, vazand grupul care trecea in zbor, a exclamat: “Mai, ce idee desteapta? Oare cui ii apartine?”. Auzind remarca, broscoiul raspunse: “Mie!” Si bum… cazu si se facu praf.

Morala:

De multe ori suntem şi noi la fel ca acest broscoi, dupa ce Domnul ne dă înţelepciune să facem lucruri frumoase şi interesante, noi ne mandrim şi chiar atunci vine căderea peste noi şi tot ce am făcut se spulberă.Dumnezeu să ne ajute să nu mai fim mândri de noi, Amin.

sursa imagine: http://www.anunturiimobiliare.ro

Barbosu Cristian, Cele sapte pacate cardinale, pag. 32

This entry was posted in Mandrie and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *