Sicriul

sicriuO ecranizare după o povestire a lui Alfred Hitchcock prezintă: o tânără femeie, foarte frumoasă, avea de ispășit o pedeapsă de închisoare pe viață. Foarte indignată de propria situație, ea se hotărâse că mai degrabă va muri decât să trăiască încă un an în închisoare.

De-a lungul anilor, s-a împrietenit cu unul din îngrijitorii închisorii. Slujba acestuia, printe altele, era de a-i îngropa pe prizonierii care mureau, în cimitirul din afara închisorii. Când un prizioner murea, îl punea într-un sicriu, după care mergea în biroul său pentru a completa certificatul de deces. În final, se reîntorcea, bătea în cuie capacul sicriului și îl punea pe un cărucior ca să îl îngroape în cimitir.

Cunoscând această rutină, femeia a pus la cale un plan de evadare și l-a povestit și îngrijitorului. Data următoare când clopotul bătea, femeia urma să plece din celulă și să se furișeze în camera întunecată unde erau păstrate sicriele. Apoi intra în sicriul celui mort în timp ce îngrijitorul întocmea actele. Când acesta urma să se întoarcă avea să prindă în cuie capacul și să scoată sicriul din închisoare. Femeia știa că va avea destul oxigen ca să respire până când îngrijitorul se va întoarce ca să o scoată din sicriul îngropat și astfel să o elibereze.

La început îngrijitorul a fost puțin reticient la această idee, dar din moment ce deveniseră buni prieteni de-a lungul anilor, nu a putut-o refuza.

Tânăra femeie a așteptat câteva săptămâni până a murit cineva. Pe când dormea în celula ei, a auzit clopotul. S-a trezit, a deschis celula și a luat-o încet spre camera întunecată. Aproape că fusese prinsă de două ori. Inima îi bătea puternic. Tăcută, în întuneric, a găsit sicriul ce conținea trupul celui mort. S-a strecurat cu atenție în sicriu și a tras capacul peste ea, așteptând ca îngrijitorul să vină să îl ia.

Curând s-au auzit pași pe coridor, iar apoi ciocane care băteau cuiele. Cu toate că nu se simțea în largul ei alături de un om mort, știa că fiecare cui bătut o apropia mai mult de clipa eliberării. Sicriul a fost ridicat pe cărucior și dus afară în cimitir. A simțit apoi cum este coborât în pământ. N-a scos nici un sunet în momentul în care sicriul a lovit pământul. Apoi a auzit pământul care cădea peste sicriu. Știa că era numai o chestiune de timp până când urma să fie liberă, în sfârșit.

După câteva minute de liniște albsolută, a început să râdă. Era liberă! Liberă!

Curioasă însă, s-a decis să aprindă un chibrit ca să descopere identitatea celui mort de lângă ea. Spre marea ei surprindere, a realizat că cel de alături era chiar îngrijitorul.

Morala:

Este foarte important sa ne punem increderea in Dumnezeu entru ca uneori oamenii sunt neputinciosi ia r ei la randul lor au aceeasi soarta ca si noi.

Ilustrații fierbinți, Wayne Rice.

sursa imagine: http://www.majesty.ro

This entry was posted in Diverse and tagged , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *